PATÉNTA patente s. f. 1. Dreptul exclusiv care se acorda unui inventator de a fabrica shi de a comercializa o inventzie a sa; act diploma prin care se acorda acest drept; brevet. ♦ Fig. (Ironic) Sistem procedeu (propriu special al cuiva). Candida pe lista guvernului. Totzi se zbateau pe drumuri cheltuiau bani... Naie Balushanu nu se mishca de la club Are el patenta lui. PETRESCU I. II 136. ♦ Certificat dovada. (Fig.) Junghiurile in picioare shi podagra imi chezashuiesc pentru restul vietzii cea mai nerevocabila patenta de incapacitate in deprinderile sprintene shi obositoare ale vinatoriei. ODOBESCU S. III 13. ◊ Potenta de sanatate act eliberat conducerii unui vas maritim la plecarea sa dintrun port prin care se adevereshte bunastarea sanitara a echipajului. Aparu in capul schelei cu patenta de sanatate in mina. BART E. 80. 2. (Invechit) Impozit anual platit de negustori shi de liberiiprofesionishti; actul prin care se confixma plata acestui impozit shi dreptul de exercitare a comertzului sau a profesiunii. Meseriashii platesc pe linga contributziunea personala... shi impozitul de patente. I. IONESCU M. 222. Varianta: patént s. n.