PATÉNTA patente s. f. 1. Drept exclusiv care il are un inventator de a pune in fabricatzie shi in vanzare produsul inventziei sale; act diploma prin care se acorda acest drept; brevet de inventzie. ♦ Fig. (Ir.) Sistem procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat dovada. ◊ Patenta de sanatate = act eliberat conducerii unui vas maritim la plecarea dintrun port prin care se adevereshte starea sanitara buna a echipajului. Patenta consulara = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o actziune comerciala. 2. (Inv.) Impozit anual platit de negustori shi de liberiiprofesionishti; act prin care se confirma plata acestui impozit shi dreptul de exercitare a comertzului sau a profesiunii libere. [Var.: patént s. n.] Din fr. patente germ. Patent.