PATARÁMĂ, patarame, s. f. Întâmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie. ◊ Expr. A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva. A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva. – Cf. pătăranie.