PATÁ patez vb. I. Tranz. 1. A face o pata pe un obiect a acoperi cu pete a murdari. Blidul cazuse pe jos se sparsese laptele era varsat pe podeaua de lut batut shi patase poalele Eleonorei shi rochia doamnei Vorvoreanu. DUMITRIU N. 126. SHimi pateaza covorul cu toata apa care curge din el k dintrun robinet. C. PETRESCU C. V. 146. Lat e cimpul celei lupte... Plin de trupuri faramate Care zac gramezi culcate Plin de singe cel pateaza SHi vazduhul abureaza. ALECSANDRI P. II 18. ◊ Expr. A avea (sau a fi cu) miinile patate de singe v. singe. ◊ Fig. In departare tocmai linga far doua puncte negre patau banda neteda de nisip auriu. BART E. 168. Omatul tirziu Pateaza aleele mute SHi parcul e inca pustiu. TOPIRCEANU P. 176. Luna scut de aur straluceshte pe alee SHi pateaza umbra verde cu misterioase dungi. EMINESCU O. I 159. ◊ Refl. Sa patat cu cerneala. 2. Fig. A dezonora a pingari a profana. Sa patezi al nostru nume neamul nostru sanjoseshti. CONTEMPORANUL I 686. Trecutul este tare; il vei vedea indata Pe fatza unor oameni de urma lui patata. BOLINTINEANU O. 138. Pateaza haina cea curata a nevinovatziei. NEGRUZZI S. I 323.