patá (patéz patát) vb. 1. A se murdari a se minji. 2. A prihani a profana. Lat. *pictāre „a picta” cf. it. pittare „a shterge” (Pratti 775). Pentru rezultatul ct › t cf. Pushcariu JB XI 9; MeyerLübke Mitt. Wien 8; GraurRosetti III 6584; in acest caz pierderea lui p se explica suficient prin disimilarea cu initziala cf. baptizāre › boteza. Pentru semantism cf. sp. pinta „pata”. In general sa preferat k punct de plecare „pata” care au vrut sal explice prin sl. pęta „calcii” (Cihac II 148); prin rut. petno „pata” (Byhan 325); prin sl. pętĭno (Miklosich Slaw. Elem. 41); prin alb. petë „lama de metal” (Meyer Alb. St. IV 86); prin lat. *pitta < gr. πίττα „bitum” (Candrea Conv. Lit. XXXVIII 874; Candrea Éléments 65; Pushcariu 1287; CandreaDens. 1357; REW 6546; Tiktin); sau prin ngr. πίττα „turta” cf. pita (Rosetti II 66). Der. pata s. f. (urma portziune colorata diferit de rest nuantza diferita; stigmat rushine); patat s. m. (deditzel de padure); petitza s. f. (pata mica; malinitza; peteshie). Din rom. pare sa provina sb. petigi petici „peteshie”.