pat (páturi) s. n. 1. Strat baza sol. 2. Mobila de dormit; ashternut. 3. Partea de lemn a pushtii sau a tunului. Mr. megl. pat. Lat. pactum din pangĕre „a stabili” cf. it. patto „ashternut de paie” pattume „pat” impatto „ashternut pentru vite” impattare „a ashterne la vite” (H. Meyer Vox Rom. X 7386; cf. REW 6138a). Rezultatul normal *papt trebuie sa fi pierdut un p prin disimilare k in botez sau prin incrucishare cu gr. πάτος „fund” „strat de adincime” cf. gr. πάτος „drum pietruit” (Meyer Alb. St. IV 73; CandreaDens. 1356; Tiktin; Philippide II 726; Capidan 217; Graur BL V 73; Rohlfs ZRPh. LXVII 300) cf. sb. pàtos „lavitza” shi de asemeni sb. cr. pät „sul de capatii” ven. pato care Vasmer Gr. 112 il reduce totushi la gr. πατερόν „capatii la pat”(pentru relatzia semantica a lui „capatii” cu „pat” cf. fr. sommier traversin). In realitate atit etimonul lat. cit shi cel gr. par sa constituie in sine explicatzii suficiente pentru rom. Pentru ideea de „pat” derivata din cea de „a intinde” cf. plapuma plocat. Urmatoarele ipoteze nu par sa aiba rezultat: din mag. pad „banca” (Cihac II 723); din dacica (Hasdeu Col. lui Traian 1873 112); din lat. patu(u)m in loc de patŭlum (Tagliavini Studi rum. III 86); din lat. *pavatum in loc de pavitum (Candrea Éléments 10; Pascu Beiträge 19; Pascu Lat. Elem. 276). Der. supat adv. (dedesubtul patului) in loc de sub pat; patui vb. (a tortura); patuc (var. patulean patucel patuiac) s. n. (patutz); patuiag s. n. (patul) dim. al lui patui; patul s. n. (constructzie rudimentara fixata pe pari; un fel de placa de lemn ashezata intrun copac pentru paznici sau pentru pasari de curte; un fel de podetz ashezat in mijlocul apei care sta pescarul; grinar hambar) din patui (ByckGraur BL I 23; cf. Tiktin) sau mai probabil formatzie regresiva de la patuletz (pat mic); patuli vb. (a depozita bucatele in hambar) care Scriban il pune in legatura in mod echivoc cu sl. potuliti „a rindui”; patulash s. n. (porumbar ashezat intre crengile unui copac); patashca s. f. (targa nasalie) cu suf. sl. ashca (relatzie propusa de Cihac II 248 cu rus. tačka sau de Tiktin cu fr. patache este dubioasa). Cf. patura. Din rom. provine bg. pat (Capidan Raporturile 224).