pastrá (pastréz pastrát) vb. 1. A tzine a se ingriji de... 2. A conserva a retzine. 3. A rezerva a depozita. Mr. spastrescu spastrire megl. pastrés pastriri. Ngr. παστρεύω „a curatza” din πάστρα „curatzenie” (Meyer 3231; Tiktin) cf. alb. pastroń „a curatza” (Philippide II 726). Semantismul nu este clar; poate trebuie sa fie admisa o confuzie a lui παστρεύω „a curatza” cu παστώνω „a sara a conserva”. Der. din lat. *parsitare (REW 6255) nu pare posibila cf. Rosetti I 161. Der. pastru s. n. (conservare; economisire); pastrator adj. (care pastreaza). Bg. pastrja „a pastra” pastrenije „conservare” par sa provina din rom. (Candrea Elemente 408; Capidan Raporturile 233).