pasmánt (pasmánturi), – s. n. – Ceapraz, firet. Fr. passemain. – Der. pasmantier, s. m., din fr. passementier (după Cihac, II, 480, din mag. paszoman); pasmanterie, s. f., din fr. passementerie. E dubletul lui posomant, s. n. (pasmant). În Trans., din mag. paszománt (G;aldi, Dict., 153).