páshte (pásc pascút) vb. 1. A pashuna. 2. A pazi vitele la pascut. 3. (Rar) A hrani a alimenta. 4. A pastori o turma de credincioshi. 5. A amenintza a pindi a urmari. Mr. pascu pascut pashtire megl. pascu pascut. Lat. pascĕre (Pushcariu 1282; CandreaDens. 1353; REW 6263) cf. vegl. puoskro it. pascere logud. paskere prov. paiser cat. paixer sp. pacer port. pascer. Dupa SHeineanu Semasiol. 69 ultimul sens sar datora unei influentze ebraice ipoteza inutila dat fiind k din punct de vedere al pastorului a pashte animalele nu inseamna altceva decit „a ashtepta supraveghind”. Der. pascare s. f. (pascut; pashune; loc in care se ashteapta shi se prinde mingea in anumite jocuri) dupa pascut k nascare din nascut (Tiktin); pascut s. n. (pashunat); pascatoare s. f. (Bucov. pashune); pascui vb. (a presimtzi a banui) din vb. pashte 5. Cf. pastor pashune.