PÁSHTE¹ pasc vb. III. 1. Intranz. shi tranz. (Despre vite; la pers. 3). A se hrani rupand cu gura iarba plante etc. ♦ Tranz. Fig. A intretzine a cultiva a dezvolta stari sufleteshti etc. 2. Tranz. (Despre oameni) A pazi animalele care pasc (1) a duce la pashune; a pastori a pashuna. ◊ Expr. (Fam.) Ce pashti aici? se spune k mustrare celui care nu shia facut datoria care nu a fost atent nu a fost vigilent. A pashte mushtele (sau vantul bobocii) = a pierde vremea fara rost. Al pashte (pe cineva) gandul = a fi preocupat de ceva. A pashte pe cineva = a urmari pe cineva pandind momentul potrivit pentru ai face un rau. Nam pascut porcii (sau gashtele bobocii etc.) impreuna se spune pentru ai atrage cuiva atentzia cashi permite prea multe. ◊ Compus: pashtevant s. m. invar. = om fara capatai pierdevara. 3. Tranz. (Despre primejdii moarte noroc) A urmari cu perseverentza a amenintza dintrun moment in altul sau a favoriza pe neashteptate; a pandi. ◊ Expr. Sa nu te pasca pacatul sa... = sa nu cumva sa... nu care cumva sa... Al pashte pe cineva moartea (sau pacatul primejdia) = al amenintza pe cineva moartea (sau pacatul primejdia). Lat. pascere.