pas (páshi) s. m. 1. Distantza dintre piciorul din fatza shi cel din spate in mers. 2. Posibilitate mijloc de a obtzine ceva. Lat. passus (Pushcariu 1276; CandreaDens. 1345; REW 6271) cf. it. port. passo fr. prov. cat. pas sp. paso alb. pas (Philippide II 650). Der. pasa vb. (inv. a merge) probabil direct din lat. passare (Pushcariu 1278; CandreaDens. 1346) cf. it. passare prov. sp. pasar fr. passer port. passar azi doar in expresia pas(a) de „in nici un fel in nici un chip” cf. fr. pas negativ; pasui vb. (a da ragaz a amina); pasuiala s. f. (ashteptare aminare); pashi vb. (a face pashi a merge; a avansa a progresa); propashi vb. (a progresa) format dupa lat. progredi; propashire s. f. (progres); propashitor adj. (progresiv); depashi vb. (a trece a exceda) dupa fr. dèpasser. Der. neol. pas s. n. (trecatoare) din fr. pas; pasa s. f. din fr. passe; pasaj s. n. din fr. passage; pasa vb. din fr. passer; pasager (var. pasajer) s. m.; paspoal s. n. din fr. passepoil; pashaport s. n. din fr. passeport cf. mr. pasaporte (< it.) ngr. πασαπόρτο tc. pasaport (sh nu e clar; influentza rus. pášport nu e sigura avind in vedere accentul); pashaportar s. m. (supus strain); pashush s. n. (Trans. Olt. inv. pashaport) din mag. passzus (Gáldi Dict. 150). Cf. raspas.