parinte m. 1. tata (cu o nuantza de solemnitate): a fost un adevarat parinte pentru mine; 2. titlu de onoare dat preotzilor si calugarilor: lasa grija sfintzilor in seama parintzilor EM.; 3. cel ce a facut mult pentru binele public: parintele poporului; 4. creator fundator: Herodot e parintele istoriei; 5 pl. tata shi mama: parintzii noshtri; parintzii conscrishi senatorii in Roma antica; sfintzii Parintzi cei mai ilushtri invatzatzi ai Bisericii creshtine ale caror scrieri au un caracter dogmatic. [Lat. PARENTEM].