parínte parintzi s. m. 1. (La pl.) Tama shi mama. ♦ Stramoshi strabuni. 2. Barbat considerat in raport cu copiii sai; tata. ♦ (Fig.) (Adesea determinat de „sufletesc” „spiritual”) Indrumator calauzitor. ♦ Titlu onorific purtat de episcopii din Orient in primele secole ale creshtinismului. ◊ Parinte apostolic = autor de opere teologice scrise la sfarshitul sec. I shi in prima jumatate a sec. 2 d. Hr. care a cunoscut pe apostoli sau a fost discipol apropiat al acestora. ◊ Parinte bisericesc = autor de opere teologice a carui invatzatura reflecta fidel doctrina Bisericii a dus o viatza sfanta este recunoscut de intreaga Biserica shi a trait pana in anul 750 d. Hr. cand moare sf. Ioan Damaschin ultimul parinte bisericesc. Romanocatolicii acorda acest nume shi unor scriitori din sec. 9 shi 10. Ceilaltzi autori care au trait in aceeashi perioada de timp dar nu indeplinesc aceste conditzii sau indeplinesc o parte a lor se numesc scriitori bisericeshti sau scriitori creshtini. ◊ „Parintele parintzilor” v. Grigorie de Nissa. ◊ (Reg.) Parinte sufletesc = nash. 3. Fig. Fondator initziator intemeietor (al unei mishcari culturale al unei shtiintze etc.). 4. Fig. (Determinat prin „milostiv” „ceresc” „atottziitor” „veshnic” etc.) Dumnezeu. ♦ (Determinat prin „sfant” sau „nostru” urmat de numele propriu) Intemeietor sau conducator al religiei creshtine. 5. Fig. Preot calugar. Din lat. parens ntis.