PARDOSÍ, pardosesc, vb, IV. Tranz. A acoperi (o încăpere, o curte etc.) cu o pardoseală. V. podi, pava. Ședeau la masă într-o odăiță a primăriei, pardosită cu scînduri late și vechi. DUMITRIU, N. I. 62. Rămase cu ochii ațintiți asupra lespezilor de piatră cu care era pardosit balconul. SADOVEANU, O. VIII 20. Sala este pardosită cu lespezi. NEGRUZZI, S. III 376. ◊ Fig. Apele sînt limpezi... iar fundul lor pardosit cu mii de pești. BOGZA, C. O. 303. ♦ (Rar) A căptuși, a acoperi. Nici pe dădaca n-o zăriseră. ieșind pe poarta pardosită cu fier. SADOVEANU, Z. C. 313.