PARCÉLA parcele s. f. Portziune delimitata de teren destinata unei anumite intrebuintzari. De la marginea satului incepea coasta lina cu sute de parcele. REBREANU I. 51. ◊ (Metaforic) [Zarile vaste] sint inlocuite de un orizont restrins inchis de peretzi de piatra shi de trunchiurile brazilor ale caror ramuri impart chiar cerul in mici shi disparate parcele. BOGZA C. O. 88.