PARC parcuri s. n. 1. Suprafatza de teren relativ intinsa cu plantatzii alei lacuri sau bazine folosita k loc pentru odihna shi distractzii uneori shi pentru manifestari culturale. Parc de cultura shi odihna ▭ Ma uit pe fereastra spre parc. Arborii sint tare batrini incovoiatzi de vinturi shi de vreme. STANCU U.R.S.S. 40. Ieri am gasit pe banca solitara din parc un biet manunchi de flori trecute. IOSIF P. 36. Parc natzional = suprafatza intinsa de teren pazita shi ingrijita in care e oprita exploatarea silvica miniera vinatoreasca agricola etc. in scopul de a fi pastrata natura (teren fauna flora) neschimbata. Parc de vinatoare = teren imprejmuit in care vinatul e crescut shi ingrijit pentru vinatoare. Animalele salbatice... care se afla pe teritoriul Republicii Populare Romine in libertate sau in parcuri de vinatoare... sint proprietatea statului k bunuri ale intregului popor. B. O. 1953 35. ♦ Gradina mare cu alei shi copaci in jurul unei case. Copacii din parcul conacului inchideau k un zid negru zarea din curte spre Ruginoasa. REBREANU R. II 105. ♦ Suprafatza de teren parcelata pentru locuintze cu spatzii verzi foarte numeroase. 2. Loc de statzionare mai indelungata shi de garare a vehiculelor shi animalelor sau de depozitare a materialelor; vehiculele garate in acest loc. in fatza shoproanelor mai multzi soldatzi spalau doua automobile alaturi de un intreg parc de motociclete. REBREANU P. S. 255. Parcul compus din carutze shi camile forma dosul. HASDEU I. V. 86. ♦ Totalitatea vehiculelor mashinilor aparatelor etc. ale unei intreprinderi ale unei institutzii etc.