parc (párcuri) s. n. Gradina de agrement rezervatzie loc de statzionare a vehiculelor. Fr. parc. Der. parca vb. (a inchide animalele sau oamenii intrun tzarc mare; a asheza autovehiculele intrun loc) din fr. parquer; parchet s. n. (pardoseala de lemn in forme geometrice; institutzie judiciara; curatura) din fr. parquet popular in Olt. shi Munt.; cu ultimul sens datorita folosirii lui in silvicultura.