PARC s. n. 1. gradina publica mare amenajata cu arbori peluze etc. ◊ gradina mare plantata cu arbori in jurul unei locuintze. 2. suprafatza de teren inchisa unde se ingrijeshte shi se creshte vanatul. 3. loc de statzionare a autovehiculelor sau de depozitare a utilajelor shi materialelor unei institutzii unei unitatzi. ◊ totalitatea autovehiculelor unei intreprinderi institutzii etc.. 4. ~ electric = retzea centrala de distribuire a curentului electric. (< fr. parc)