PARC s.n. 1. Gradina publica mare amenajata special cu arbori cu peluze etc. ♦ Gradina mare plantata cu arbori in jurul unei locuintze. 2. Suprafatza de teren inchisa (plantata cu arbori) unde se ingrijeshte shi se creshte vanatul. 3. Loc unde se gareaza vehiculele; loc unde se depoziteaza materialele unei institutzii. ♦ Totalitatea vehiculelor unei institutzii ale unei unitatzi. 4. Parc electric = retzea centrala de distribuire a curentului electric. [Cf. fr. parc it. parco germ. Park < lat. t. parcus].