PARC parcuri s. n. 1. Suprafatza intinsa de teren de utilitate publica cu plantatzii alei shi diferite constructzii amenajata pentru agrement. ◊ Parc natzional = suprafatza intinsa de teren pazita shi ingrijita in care exploatarile (silvica miniera vanatoreasca etc.) sunt interzise pentru a se pastra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri shi amenajari situat intrun parc (1). ♦ Teren imprejmuit unde vanatul este crescut shi ingrijit pentru vanatoare. ♦ Parc (1) situat in jurul unei cladiri shi depinzand de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuintza shi cu numeroase spatzii verzi. 2. Loc de statzionare shi de garare mai indelungata a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele shi materialele aflate in acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei intreprinderi ale unei institutzii etc. ♦ Totalitatea instalatziilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau care sunt amenajate sonde. Din fr. parc.