PARALÚTZA paralutze s. f. Diminutiv al lui para. 1. v. para (1). Neom ruga Sa ne datzi o paralutza Sa cumparam o mantalutza. SHEZ. III 244. 2. v. para (2). Pe linga acestea mai avea strinse paralutze albe pentru zile negre CREANGA O. A. 131. Am trei baietzi shiam strins shi citeva paralutze NEGRUZZI S. I 296. ◊ (La sg. cu sens colectiv) In lada tot e mai sigur! Paralutza cere paza: Mai bine so tzii sub cheie k nimene sa no vaza. HASDEU R. V. 162. 3. (Bot.; Munt.) Banutz (3). 4. (La pl.) Salturile care le face o piatra mica latareatza aruncata cu dibacie pe suprafatza unei ape linishtite.