PARALELÍSM s. n. (< fr. parallelisme cf. it. parallelismo gr. parallelismos < para „langa” + allelos „unul cu altul”): corespondentza intre doua unitatzi sintactice luate in comparatzie. Se vorbeshte astfel de p. sintactic (aproape perfect) dintre partzile de propozitzie shi propozitziile subordonate (subiect subiectiva nume predicativ predicativa atribut atributiva complement necircumstantzial completiva necircumstantziala complement circumstantzial completiva circumstantziala element predicativ suplimentar predicativa suplimentara). v. shi corespondéntza.