PARALELÍSM s. n. 1. proprietate a doua drepte sau plane de a fi paralele; paralelitate. 2. paralela (III 3) o ~ psihofizic (sau psihofiziologic) = conceptzie dualista care considera k fenomenele fiziologice shi cele psihice nu prezinta nici un fel de relatzii cauzale intre ele. 3. compozitzie prin care se alatura doua idei sentimente aspecte prin constructzii sintactice. ◊ (muz.) mishcare in aceeashi directzie a vocilor fara modificare a intervalelor dintre ele. 4. (biol.) aparitzie a unor caractere similare in cursul evolutziei in populatzii (specii) inrudite filogenetic. (< fr. parallélisme)