PARALELISM (< fr. parallélisme < gr. parallelismos; cf. gr. pará alaturi shi allélon unul cu altul) Procedeu de compozitzie prin care sint puse in paralela doua idei doua sentimente doua aspecte din realitate prin constructzii sintactice identice procedeu specific poeziei orientale shi celei populare dar care apare shi in poezia moderna. Paralelismul poate fi sinonimic antonimic acesta bazat pe scoaterea in evidentza a contrastelor sau enumerativ rezultat din prezentarea analitica a elementelor ce alcatuiesc un tablou. Ex. de paralelism sinonimic: Nu shtiu soarele rasare Ori mii baditza calare; SHi se suie tot mai sus Baditza pe deal sa dus. (Poezie populara) Trecui Oltul jumatate Ciocoii mantreaba de carte Eu learat flinta la spate Sa citeasca de se poate. Ex. de paralelism antonimic: Eu le spui k este goala Dar ciocoii fug sa moara. Eu le spui k este seaca Dar ciocoii fug de crapa. (Poezie populara) Ex. de paralelism enumerativ: Sufla vintul depe muntzi Vinemi dor dela parintzi; Sufla vintul depe brazi Vinemi dorul de la fratzi; Sufla vintul de pe flori Vinemi dor de la surori; Sufla vintul iarba creshte Dorul mindrei ma topeshte. (Poezie populara) Dintru inceput paralelismul apare k un procedeu literar in care sau inclus lucrari k Vietzile paralele de Plutarh Alena shi Sparta de Bossuet. In literatura noastra un exemplu similar de paralelism il constituie Paralelismu dintre limba romana shi italiana de I.H. Radulescu.