paralelism (fr. parallélisme) figura care reprezinta repetarea in succesiune paralela a unor functzii gramaticale in propozitzie sau fraza: subiect predicat / subiect predicat; substantiv atribut / substantiv atribut; verb complement / verb complement etc. Ashadar dupa schema: AB / A’B’ etc. (R): „Trupui fara veshmant nu ascunde nici una din desmierdarile sale; gurai zambeshte cu o trufasha nepasare; parui in vitze unduioase e ridicat cu o maiestrita elegantza sub podoaba artistica de pe creshtet; bratzul stang [... ] tzine un arc destins [...]. ” (Al. Odobescu) „Iata fecioara asta nui o fiintza de rand; alcatuirea ei e menita sa straluceasca sufletul ei sa infloreasca; shi ma simt injunghiata de durere intzelegand k tot ce are e zadarnic shi tot ce poate fi nu va fi niciodata.” (M. Sadoveanu)