Definitzia cu ID-ul 504508:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pará (parále) s. f. 1. Veche moneda divizionara turca cu valoare de 2 aspri 3 bani sau 1/40 dintrun piastru. 2. Moneda divizionara rom. valorind 1/40 dintrun leu vechi. 3. Centima. 4. (Pl.) Bani. Mr. megl. para. Tc. para (Roesler 601; SHeineanu II 283; Loebel 74; Lokotsch 1626) din per. parä cf. ngr. παρᾶ alb. bg. sb. para. Der. paraleshte adv. (in numerar); paralet s. n. (banet); paraleala s. f. (extorcare paguba); parali vb. (a jecmani); paralic s. n. (banet; maruntzish); paralutza s. f. (centima ban; banush Bellis perennis).