PARÁ³ parale s. f. 1. Moneda divizionara egala cu a suta parte dintrun leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat shi in tzarile romaneshti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intro para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = ai cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. Moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multzi. (Fam.) A face parale = a fi valoros de pretz. A shti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privintza caracterului a meritelor sau a capacitatzii cuiva. Din tc. para.