papagal sm [At: FL. D. (1680), 84^v/5 / V: (îrg) ~ai, ~aie sf, păpăgai, (reg) ~lă sf, (îvr) ~lo / Pl: ~i / E: ngr παπ(π)αγάλ(λ)ος, it pappagallo, ger Papagei] 1-3 Păsări arboricole cățărătoare, caracteristice zonelor tropicale, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot imita vorbirea omului (Ara macao, Psittacus erythacus și Palaeornis torquata). 4-5 (Fam; îe) A avea ~ A vorbi mult (și convingător). 6 (Fig) Persoană care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. 7 (Orn; reg; îc) ~-țigănesc Stăncuță (Coloeus monoedula). 8 (Orn; reg; îc) ~-de-brazi Forfecuță (Loxia). 9 Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. 10 (Olt; îf papagaie) Ciocan pneumatic de abataj. 11 (Reg; îf papagală) Plantă nedefinită mai îndeaproape.