PANTEC pantece s. n. (Pop.) 1. Parte a corpului la om shi la animale situata intre torace shi bazin formata dintro cavitate in care se afla stomacul intestinele organele de reproducere etc.; abdomen burta foaie vintre. ◊ Expr. Parca are oase in pantece se spune despre cineva care se apleaca foarte greu. A fi cu pantecele la gura = a fi insarcinata. 2. Stomac. ◊ Expr. Cu pantecele lipit de coaste = foarte flamand sau foarte slab. A se inchina pantecelui = a fi peste masura de lacom a trai numai pentru mancare. 3. Uter. ◊ Loc. adv. Din pantecele mamei = inainte de a se nashte. ◊ Expr. A lua (sau a avea a purta) in pantece = a ramane sau a fi insarcinata. A trai (sau a fi a se simtzi) k in pantecele mamei = a se simtzi foarte bine shi in sigurantza. 4. Fig. Partea dinauntru a unui obiect a unei incaperi etc.; interior adancime. 5. Fig. Partea bombata ieshita in afara a unor obiecte; interiorul acestor partzi. [Var.: pantece s. n.] Lat. pantex ticis.