*panóptic, -ă adj. (d. vgr. pánoptos, văzut de toțĭ, d. pân, tot, și optikós, optic). Care se poate vedea întreg odată: muzeŭ panoptic. S. n., pl. e. Muzeŭ (panoramă) în care-s expuse statue omeneștĭ de ceară. – Un medic Elvețian Hristófor Curtius se distra fîcînd chipurĭ omeneștĭ de ceară. La 1766 se mută la Paris împreună c’o nepoată a luĭ de șase anĭ, Maria Grossholtz, și a continuat să facă acele chipurĭ. Nepoata, pin măritiș Maria Tussaud, modelă capetele celor ghilotinați de revoluțiunea de la 1789, apoĭ plecă în Anglia, unde deschise un „panoptic” obținînd mare succes.