PANA conj. prep. A. Conj. I. (Introduce propozitzii circumstantziale de timp). 1. (Stabileshte un raport de posterioritate precizand limita pana la care se indeplineshte actziunea din regenta) Greu lea fost pana shiau facut rost de cartzi. 2. (Urmat de o negatzie stabileshte un raport de anterioritate) Mai inainte k... mai inainte de... ♦ (In locutziuni urmat de o negatzie) Pana cand. Pana ce. 3. Atata timp cat... cata vreme... cat... ◊ (In locutziuni) Pana cand. Pana ce. II. (Introduce propozitzii circumstantziale de loc; arata limita hotarul in spatziu) A mers pana unde nu ajunsese nimeni. B. Prep. (Impreuna cu adverbe shi cu alte prepozitzii formeaza adverbe compuse locutziuni prepozitzii). I. (Introduce un complement circumstantzial de timp) Pana mainedimineatza sa termini lucrarea. ◊ (In prepozitzii compuse) Pana la. Pana in. (Corelativ) Din zori shi panan seara. ◊ Loc. conj. Pana cand. Pana ce. ◊ Loc. adv. Pana la urma = in cele din urma. Pana unaalta = pentru moment deocamdata. II. (Introduce un complement circumstantzial de loc; urmat de adverbe) Merg pe jos pana acasa. ◊ Loc. adv. De colo pana colo = din loc in loc in multe locuri. De sus pana jos sau de jos pana sus = in intregime tot. ◊ (In prepozitzii compuse) Pana la. Pana in. III. (Introduce un complement circumstantzial de mod; in prepozitzii compuse) Sa induioshat pana la lacrimi. ◊ (In locutziuni) Pana acolo = in asemenea masura in asemenea grad. Pana shi = chiar shi. Lat. paenead.