PALPITÁ vb. I. intr. 1. (Despre inima) Ashi intetzi ritmul batailor datorita unei emotzii sau unei maladii; a zvacni. ♦ (Despre oameni) A tremura (din cauza unei emotzii) a fi foarte mishcat. 2. (Fig.) A se manifesta puternic a fi plin de viatza. [P.i. palpít shi tez 36 ta. / < fr. palpiter it. palpitare].