PALIMÁR² palimare s. n. 1. Imprejmuire de scinduri la prispa unei case tzaraneshti sau a unei constructzii in stil rominesc vechi; partea de scinduri a pridvorului; parmaclic balustrada (la un balcon). Se razima cu coatele de palimar shi ramase multa vreme asha cu privirea spre lac. STANOIU C. I. 93. Unele case au pe marginea prispei un palimar de scinduri inalt de 5070 cm. La TDRG. Batrinii prieteni se ashezara pe palimar. CARAGIALE S. 83. ♦ Stilp de pridvor sau de prispa care sustzine streashina acoperishului. 2. Pridvor cerdac foishor. Colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina. ISPIRESCU E. 80. Imparatul... se urca cu dinshii in palimarul unui turn ce avea in gradina. id. ib. 211. 3. (Invechit) intaritura parapet. Cetatzuia Brailei era inchisa cu un zid gros shi intarit cu palimare de pari. BALCESCU O. II 59.