PALÁVRA palavre s. f. (Mai ales la pl.) Vorba goala fleac; minciuna baliverna brashoava. Palavra e altceva decit betzia de cuvinte. E placerea unui om mediocru shi lipsit de seriozitate de a spune tot cei trece prin cap. IBRAILEANU S. 48. Numi plac brashoavele... navem timp de pierdut cu palavre. ALECSANDRI T. 739. Ciobanul... crezu palavrele babei. SHEZ. VI 110. ◊ (In constructzii cu verbele «a spune» «a taia» «a turna») Ma mustra cugetul de atitea dovezi mincinoase cemi ceri sa dau pe toata ziua... cind incepi a taia la palavre vinatoreshti. ODOBESCU S. III 45.