PALARÍE palarii s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului format dintro calota de pasla de paie de panza etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intzepatoare a da cuiva o veste neashteptata shi neplacuta. 2. P. anal. Partea superioara in forma de palarie (1) a unor ciuperci. ♦ Discul fioriisoarelui in care sunt infipte semintzele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol cu o deschizatura prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) palariasharpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) roshie cu pete albe (Amanita muscaria): palariacucului = planta erbacee din familia geraniaceelor cu flori roshiibrune sau violetinchis folosita k planta medicinala (Geranium phaneum). 4. (Geol.; in sintagma) Palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. Et. nec.