PAING s. m. (Mold.) Păianjen. A: Văzu den dereapta svîntului prestol ca un caier de fuior pălăind de vînt sau ca nește painjine de paing. DOSOFTEI, VS. În mreaja paingului alte lighioi nu să pot prinde fără numai musculițe. CANTEMIR, HR.; cf. NCCD, 317. // B: Peste toată lumea, vrăjmașii cei sufletești spre oameni întind ca și paingul carele întinde mrejile sale. CHEIA ÎN. Etimologie: sl. *pa(j)ǫkŭ.