PAINE paini s. f. 1. Aliment de baza al omului preparat dintrun aluat de faina (de grau de secara etc.) shi ingrediente afanat prin fermentatzia drojdiei framantat cu apa shi copt in cuptor; pita. ◊ Expr. A manca paine shi sare (pe un sau dintrun taler) cu cineva = a trai impreuna cu cineva a impartzi cu cineva binele shi raul. A ieshi inaintea cuiva sau a intampina (pe cineva) cu paine shi sare = a intampina (pe cineva) cu deosebita cinste. A avea (sau tzine a fi cu) painea shi cutzitul in mana sau a pune mana pe paine shi cutzit = a avea la indemana toata puterea toate mijloacele. (A fi) bun k painea (cea) calda (sau buna) = (a fi) foarte bun. A manca o paine alba = a avea o situatzie materiala buna a o duce bine. Se cauta (sau se vinde) k painea (cea) calda se spune despre o marfa foarte cautata shi care se vinde foarte ushor. A manca paine degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de faina framantat in vederea facerii painii (1). 2. Hrana necesara pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existentzei; existentza. ◊ Expr. O bucata de paine sau painea zilnica painea cea de toate zilele = mijloacele de existentza. A lua (cuiva) painea de la gura = a lasa pe cineva fara mijloace de trai a lua (cuiva) toate posibilitatzile de existentza. ♦ Fig. Agoniseala. 3. (Reg.) Cereale recolta de cereale grane bucate; p. restr. grauntze de cereale (mai ales de grau). 4. Slujba functzie post. ◊ expr. A pune (sau a baga) in paine (pe cineva) = a face cuiva rost de slujba. A fi in paine (sau a manca o paine) = a avea o slujba. A scoate (sau a da afara) din paine = a da pe cineva afara din serviciu. Lat. panis.