PAHÁR pahare s. n. 1. Vas mic de sticla (mai rar de metal) cu peretzii de obicei inaltzi din care se bea apa sau alte lichide; contzinutul vasului; vasul impreuna cu contzinutul. Bau paharul dintro data il ridica shi il izbi de podele. SADOVEANU O. I 456. In timpul mesei printre paharele shi ulcelele ridicate in sanatatea tinerilor shi a batrinilor zburau cu vioiciune felicitarile shi glumele cuviincioase. BUJOR S. 101. Pe colacul fintinii erau doua pahare de argint. CREANGA P. 290. Dami un pahar de apa cu gheatza! NEGRUZZI S. I 63. Expr. Bun de pahar = care obishnuieshte sa bea bauturi alcoolice. La masa el prinzea totdeauna impreuna cu doisprezece ciraci ai sai... totzi buni de pahar shi vinatori de meserie. GANE N. i 171. ◊ (In metafore shi comparatzii simbolizind curatzenia) Nici unul pina acum na fost in stare sai tzie casutza pahar sai fie omului mai mare dragul. BASSARABESCU V. 96. Numai trei mindream avut: Unan deal K shun pahar. JARNÍKBIRSEANU D. 95. (Simbolizind suferintza) Dar multe doamne iau batut Ia fost paharul plin. COSHBUC P. I 229. Era silita a bea un nou pahar de durere. NEGRUZZI S. I 49. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de tzuica (de obicei indulcit cu miere) care se ofera oaspetzilor la nunta shi pentru care aceshtia daruiesc bani mirilor. La paharul dulce sa adunat de la nuntashi de doua ori cit cheltuiala. SADOVEANU P. M. 204. Negustorul dupa ce a baut paharul cel dulce a daruit celor tineri o carutza plina de odoare scumpe. MARIAN O. II 321. Pahar de calealba = pahar (de vin) care parintzii miresei il dau tinerilor casatoritzi sal bea cind se despart de ei. ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) intrun pahar de apa v. sorbi. A da paharul peste cap v. cap¹ (I 1). 2. (Popular mai ales la pl.) Ventuza (2). Ia pus baba... pahare shi nare voie sa iasa din casa. C. PETRESCU R. DR. 205. Pl. shi: (regional) pahara (EMINESCU O. I 294). Varianta: pahár (SADOVEANU P. S. 48 EMINESCU O. IV 87 CONTEMPORANUL VI 298) s. n.