pahár (paháre) s. n. Vas de baut cupa. Sl. (sb. cr. slov.) pehar (Miklosich Slaw. Elem. 35; Cihac II 238) cf. alb. pehar ceh. rut. mag. pohár. Der. paharnic s. m. (cupar ceashnic; stringator de impozite de la circiumi); mare paharnic s. m. (boier care avea grija de bautura domnului; boiernash din Mold. care era in acelashi timp pircalab de Cotnari shi de Hirlau) din sl. pachariniku (Draganu Dacor. VI 247; mai putzin probabila der. din mag. pohárnok propusa de L. Treml Hung. Jb. IX 282); paharniceasca s. f. (nevasta de paharnic); paharnicel s. m. (slujbash la crama domneasca); paharnicie s. f. (slujba de paharnic; inv. impozit dreptul de circiuma); paharutz s. m. (lacrimioara Convallaria maialis). Din rom. provin bg. pahar (Capidan Raporturile 223) shi bg. din Trans. paharo (Miklosich Bulg. 129).