PAHÁR pahare s. n. 1. Vas de sticla de metal de material plastic etc. de diferite forme sau marimi din care se bea apa sau alte lichide; p. ext. contzinutul unui asemenea vas; vasul impreuna cu contzinutul. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de tzuica (indulcit cu miere) care se ofera oaspetzilor la nunta shi pentru care aceshtia daruiesc mirilor bani. ◊ Loc. adj. Bun de pahar = care obishnuieshte sa bea bauturi alcoolice; care rezista la bautura. ◊ Loc. adv. La un pahar de (sau cu) vin = in timp ce bea (impreuna cu altzii) la bautura p. ext. la chef la petrecere. ◊ Expr. A fi sau a tzine etc. (ceva) (k un) pahar = a fi sau a tzine foarte curat. 2. Fig. Necaz suferintza durere chin. ◊ Expr. A i se umple (cuiva) paharul sau a(i) fi plin paharul = a indura prea multe suferintze morale a nu mai putea suporta durerea suferintza etc. 3. (Pop.) Ventuza (pentru bolnavi). [Var.: (inv. shi reg.) pahár s. n.] Din magh. pohár scr. pehar.