Definitzia cu ID-ul 504369:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
páguba (págube) s. f. Dauna prejudiciu pierdere. Sl. paguba (Miklosich Slaw. Elem. 34; Cihac II 238). Der. pagubi vb. (a aduce daune a prejudicia; a pierde) din sl. pagubiti „a pierde”; pagubash s. m. (victima om care pierde prejudiciat); pagubitor adj. (care aduce paguba); pagubos adj. (dezavantajos; nefast); pagubnic adj. (inv. daunator vatamator); despagubi vb. (a compensa a indemniza; a se revansha) format dupa fr. dédommanger.