PADÚRE paduri s. f. (Uneori urmat de determinari introduse prin prep. «de» shi aratind soiul copacilor) Multzime deasa de copaci crescutzi de obicei in stare salbatica pe o suprafatza mare de teren. Padurea de fagi se ispravea shi marginea ei cotea pe vai. SADOVEANU O. VII 57. Frumoasa eshti padurea mea Cind umbrai inca rara SHi printre crengi adieabia Un vint de primavara. TOPIRCEANU P. 119. Pe sub marginea padurii Boii pasc pe linga car; Din padure geme rar Zgomotul sacurii. COSHBUC P. I 262. Ei zboaro vijelie trec ape far’ de vad... Naintea lor se mishca padurile de brad. EMINESCU O. I 98. Nu e padure fara uscaturi (= orice colectivitate are shi unele elemente rele in sinul ei). ◊ Loc. adj. (Despre persoane) Din (sau de la) padure = fara maniere necioplit necivilizat. Ceare sa creada lumea?... Desigur k e vreun neam deal nostru care il tzinem ascuns. Un neam de la padure. PETRESCU C. V. 98. ◊ Expr. A cara lemne la padure = a face un lucru de prisos; a cara apa la putz v. putz. A vinde pielea ursului din padure v. vinde. ♦ Totalitatea copacilor de pe un teren. A taiat padurea. ▭ Doi muntzi ce sint impodobitzi din fire cu felurimi de paduri. GOLESCU I. 144. ◊ Expr. Mamapadurii v. mama. ◊ Fig. Caii veneau la pas cu parul stralucitor piepturi linga piepturi shi stufarish de picioare fine padure de gituri incordate. DUMITRIU N. 113. SHi Apusul ishi impinse toate neamurilencoace... Se mishcau ingrozitoare k paduri de lanci shi sabii Tremura inspaimintata marea deale lor corabii! EMINESCU O. I 147.