PADÚRE paduri s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multzime densa de copaci crescutzi in stare salbatica in care predomina una sau mai multe specii pe langa care se mai afla arbushti plante erbacee mushchi etc. precum shi diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante shi animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere necioplit necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure se spune despre o persoana cu o comportare urata lipsita de educatzie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) Gramada mare de obiecte de acelashi fel (de obicei in pozitzie verticala) care acopera o suprafatza. Lat. padule.