PÁCE paci s. f. 1. Stare de buna intzelegere intre popoare situatzie in care nu exista conflicte armate sau razboaie intre state popoare populatzii. 2. Acord al partzilor beligerante asupra incetarii razboiului tratat de incheiere a unui conflict armat. 3. (Intro comunitate sociala) Lipsa de tulburari de conflicte de vrajba; armonie¹ impaciuire intzelegere. ◊ Loc. vb. A face pace cu cineva = a se impaca cu cineva. ◊ Expr. A strica pacea cu cineva = a ajunge la conflict a se certa cu cineva. O mie de ani pace formula familiara de salut. 4. Linishte sufleteasca stare de calm sufletesc; tihna repaus odihna; lipsa de zgomot shi de mishcare; calm linishte tacere. ◊ Loc. adv. In (buna) pace = in linishte fara sa fie tulburat stingherit suparat. ◊ Expr. A da (cuiva) buna pace sau a lasa (pe cineva) in pace = a nu deranja a nu supara a nu tulbura pe cineva. Dai pace = nu te deranja nutzi bate capul; lasal in plata Domnului. (Reg.) A nu avea pace (de cineva) = a fi deranjat a fi tulburat (de cineva). Mergi (sau umbla dute ramai etc.) in pace = (k formula de urare la despartzire) mergi (sau umbla dute ramai etc.) cu bine cu sanatate. A nu (mai) avea pace = a fi (in permanentza) nelinishtit ingrijorat. Fii pe pace! = nu avea nicio grija linishteshtete! ♦ (In conceptziile religioase) Linishtea veshnica a omului dupa moarte odihna de veci. ♦ (Adverbial; pop. shi fam.) Nimic nici vorba nici gand; sa terminat sa sfarshit gata. Lat. pax pacis.