pacát n. pl. e (lat. peccatum it. peccato). Delict voluntar comis fatza de Dumnezeŭ: a ucide e pacat. Delict greshala vina in general: ce pacat e daca dorm maĭ mult? Nenorocire paguba: Mare pacat e shi betzia. Ce pacat k ploŭa tocmaĭ acum! Pacat k ploŭa! Ce pacat pe capu luĭ! Pacat de el c’a murit tinar! Pacat de moarte pacat care atrage pedeapsa cu moarte. Pacatu stramoshesc pacatu original. Ce e drept nu e pacat e permis a face o fapta buna a afirma un adevar. Atzĭ plinge pacatele a regreta ce aĭ comis. Atzĭ trage pacatele a expia ce aĭ comis. A cadea a intra in pacat a comite un pacat: nu ma face k intru in pacat cu tine (te ucid). Paxat de Dumnezeŭ! e mare pacat mare paguba. Maĭ shtiĭ pacatu?! se prea poate e posibil. A te pashte pacatu a te ashtepta nenorocirea din cauza faptelor tale. Din pacate din nenorocire: din pacate e shi betziv.