Definitzia cu ID-ul 504320:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pacát (pacáte) s. n. 1. Abatere de la norma religioasa sau de la morala. 2. Nenorocire care pedepseshte pacatul. 3. Slabiciune patima defect. Mr. megl. picat istr. pecǫt. Lat. peccatum (Pushcariu 1234; CandreaDens. 1296; REW 6323) cf. it. peccato prov. cat. pecat fr. péché sp. port. pecado. Der. pacatos adj. (cu pacate; nenorocit; rau inutil bun de nimic); pacatoshi vb. refl. (a decadea a se ticaloshi); pacatoshie s. f. (viciu ticaloshie); pacatui vb. (a face pacate a greshi).