OU oua s. n. 1. Corp care se formeaza in ovarele femelelor shi care contzine germenul unei fiintze din aceeashi spetza; la pasari este alcatuit dintro coaja calcaroasa doua membrane albush shi galbenush fiind folosit in general shi k aliment. Gaina babei se oua de cite doua ori pe fiecare zi shi baba minca o multzime de oua. CREANGA P. 63. Brrr frig el... aici o finghetzind shi ouale corbului. ALECSANDRI T. I 457. A ajuns om mai deshtept (sau mai cuminte) decit gaina se zice despre un copil sau despre un tinar neexperimentat care cauta sa dea sfaturi celor mai in virsta shi mai priceputzi. Cine fura azi un ou miine va fura un bou (= cine apuca sa fure o data ceva chiar un lucru fara valoare mai tirziu va fura lucruri de valoare devenind hotz dea binelea). ◊ (Despre closhca) A sta pe oua = a cloci. ◊ Expr. A face pe cineva cu ou(a) shi cu otzet v. otzet. A umbla cu ceva k cu un ou moale = a umbla foarte atent cu ceva. (Merge sau calca) parca are ouan poale sau parca calca pe oua = merge exagerat de incet umbla cu multa bagare de seama. Oul lui Columb = problema care cineva o rezolva in mod simplu dar a carei solutzie nu fusese gasita de nimeni mai inainte. ♦ (Bot.) Celula reproducatoare care rezulta din fuziunea a doi gametzi. 2. (Urmat de determinari care indica materia) Obiect lucru in forma ovoidala. Elena Lipan pirotea tzesind gaurile unui ciorap intins pe un ou de lemn. C. PETRESCU C. V. 99. ◊ (Popular) Oul genunchiului = rotula. Oul piciorului = glezna.