OTZELÍU ÍE otzelii adj. Cu aspect cu stralucire de otzel; de culoarea otzelului. Ochii i devenisera de un albashtrii mat otzeliu. CAMIL PETRESCU P. 223. Cucoshul acela negru e ceasornicul curtzii mele. Iatal tzantzosh cu pintenii arcuitzi cu platosha penelor otzelii gata k de lupta. GIRLEANU L. 9. ◊ (Adverbial) Deasupra multzimii se ivisera shi straluceau otzeliu furci. DUMITRIU N. I. 115