OTZELÍT A otzetitzi te adj. 1. (Despre metale obiecte de metal etc.) intarit prin calire; p. ext. calit¹ (1). Toporul mii vrajit Cu taiushul otzelit. ALECSANDRI P. P. 42. A lor zaleotzelite Cu pumnul le turtesc. NEGRUZZI S. N. 73. ♦ Cu aspect cu stralucire de otzel; otzeliu. Intro parte zidul imbracat in codri se shtirbea. k sa lase... undele otzelite ale Iablanicioarei. GALACTION O. I 154. Lunal priveshte cu ochi otzelit. MACEDONSKI O. I 140. 2. Fig. Intarit fortificat incercat calit¹ (2). Nelinishtea inaintea necunoscutului cel ashtepta i deschidea o noapte mare in fatza careia inima cea mai otzelita bate cu teama. SADOVEANU O. I 252. Au bratze otzelite shi pumni au voiniceshti. BELDICEANU P. 62. Eroicai cercare deodata sa lovit SHi frint k de o stinca de pieptul otzelit Al dushmanului Tomsha! ALECSANDRI T. II 175.