OTZELÍ otzelesc vb. IV. 1. Tranz. A mari duritatea suprafetzei unei piese metalice prin calire; a cali¹ Cind merge sa vineze ursul el ishi otzeleshte virful lancei. ODOBESCU S. III 75. ♦ A imbraca a captushi (un obiect) cu otzel. ♦ A mari duritatea unei piese prin cimentare. 2. Tranz. Fig. A intari a fortifica a cali¹ (2). Moldorominii aveau la inceput sau a urma traditziilor paminteshti sau a otzeli literatura in prefacerile politiceshti intimplate la 1821. RUSSO O. 63. ◊ Refl. Clasa muncitoare sa otzelit in lupta dusa impotriva exploatatorilor. 3. Refl. Fig. (Regional) A se ametzi cu bautura a se imbata. Umbla plosca de la unul la altul... pina ce sa otzelira k tunul. RETEGANUL P. III 59.